Variante de scriere Vezi și : G, Ĝ, Ģ, Ğ, Ġ, ĝ, ģ, ğ, ġ
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
g

română

G g

Etimologie

Din latină G, care a fost introdus în perioada veche ca o variantă a lieterei C.

Pronunție

  • AFI: /g/
  • AFI: /ɡe/
  • (urmat de „e” sau „i”) AFI: /dʒe/


Substantiv


Declinarea substantivului
g
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ g g-uri
Articulat g-ul g-urile
Genitiv-Dativ g-ului g-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a noua literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală sonoră când este urmată de „e” sau „i”, oclusivă palatală sonoră în grupurileghi” și „ghe”, oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții).

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe