i

Vezi și : I, Í, Ì, Î, Ï, Ī, Ĭ, İ, í, ì, î, ï, ī, ĭ, ı

română

I i

Etimologie

Din latină ī < limba etruscă I (i).

Pronunție

• AFI: /i/
• (consoană sonantă palatală ) AFI: /j/
• (final nesilabic) AFI: /ʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului i
m. și n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	i	i-uri
Articulat	i-ul	i-urile
Genitiv-Dativ	i-ului	i-urilor
Vocativ	-	-

1. (literă minusculă) a unsprezecea literă a alfabetului român.
2. sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria anterioară).

Cuvinte apropiate

• î

Expresii

• A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative

Vezi și

• I

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /i/

Interjecție

1. (adesea prelungit sau repetat) exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX online

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche i. Înrudit cu engleză in.

Pronunție

•  audio^fișier
• AFI: /iː/
• AFI: /ɪ/

Prepoziție

1. în; înăuntru
2. în; specificând un loc, o regiune, o țarǎ

   Kim bor i Stockholm, som ligger i Sverige.

   Kim locuiește în Stockholm, care se află în Suedia.

3. (un timp deja trecut)

   i måndags.

   lunea trecută.

Expresii

• i morse (în această dimineață)
• i måndags (lunea trecută)
• i julas / i påskas (la Paști)
• i vintras (ultima iarnă) / i våras / i somras / i höstas