Variante de scriere Vezi și : I, Í, Ì, Î, Ï, Ī, Ĭ, İ, í, ì, î, ï, ī, ĭ, ı
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
i
I i

Etimologie

Din latină ī < limba etruscă I (i).

Pronunție

  • AFI: /i/
  • (consoană sonantă palatală ) AFI: /j/
  • (final nesilabic) AFI: /ʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
i
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ i i-uri
Articulat i-ul i-urile
Genitiv-Dativ i-ului i-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a unsprezecea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria anterioară).

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție


Interjecție

  1. (adesea prelungit sau repetat) exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc.


Traduceri

Referințe





(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche i. Înrudit cu engleză in.

Pronunție


Prepoziție

  1. în; înăuntru
  2. în; specificând un loc, o regiune, o țarǎ
    Kim bor i Stockholm, som ligger i Sverige.
    Kim locuiește în Stockholm, care se află în Suedia.
  3. (un timp deja trecut)
    i måndags.
    lunea trecută.

Expresii