buhai
Etimologie
Din ucraineană бугай (buhaj) < turcă boğa „taur” (confer bugă). Ar putea fi și invers.
După Lokotsch 339, cuvântul român provine din turcă; și din română a trecut în poloneză după Miklosich, Wander., 12, și în maghiară bohaj (Edelspacher 10).
Pronunție
- AFI: /buˈhaj/
Substantiv
Declinarea substantivului buhai | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buhai | buhai |
Articulat | buhaiul | buhaii |
Genitiv-Dativ | buhaiului | buhailor |
Vocativ | buhaiule | buhailor |
- (zool.; reg.) taur.
- (bot.) (Listera ovata) plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic.
Sinonime
- 1: (zool.) taur
- 2: (bot.) (reg.) puța-cocoșului
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
taur
|
plantă;floare
|
|
Substantiv
Declinarea substantivului buhai | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buhai | buhaiuri |
Articulat | buhaiul | buhaiurile |
Genitiv-Dativ | buhaiului | buhaiurilor |
Vocativ | buhaiule | buhaiurilor |
- (muz.) instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur.
Vezi și
Traduceri
instrument muzical
Referințe
- DEX '98 via DEX online