română

Etimologie

Din franceză fermoir.

Pronunție

  • AFI: /fer'mo̯ar/


Substantiv


Declinarea substantivului
fermoar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fermoar fermoare
Articulat fermoarul fermoarele
Genitiv-Dativ fermoarului fermoarelor
Vocativ fermoarule fermoarelor
  1. dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese, făcutelunece între ele.
  2. închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe