podină
Etimologie
Din rusă подина (podina), sârbocroată podina, ucraineană подyна (podyna).
Pronunție
- AFI: /'po.di.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului podină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | podină | podini |
Articulat | podina | podinile |
Genitiv-Dativ | podinii | podinilor |
Vocativ | podină | podinilor |
- pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. și reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc.
- (la pl.) obligație, în evul mediu, a negustorilor (brașoveni) din Țara Românească de a întreține străzile din București pavate cu scânduri.
- (la pl.) taxă percepută în trecut, la Iași, pe carele cu produse care intrau în oraș, în scopul întreținerii străzilor.
- (pop.) suport pe care se clădește claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului.
- (reg.) platformă de scânduri înălțată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observație.
- (reg.) podiș.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online