Etimologie

Din rusă подина (podina), sârbocroată podina, ucraineană подyна (podyna).

Pronunție

  • AFI: /'po.di.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
podină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ podină podini
Articulat podina podinile
Genitiv-Dativ podinii podinilor
Vocativ podină podinilor
  1. pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. și reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc.
  2. (la pl.) obligație, în evul mediu, a negustorilor (brașoveni) din Țara Românească de a întreține străzile din București pavate cu scânduri.
  3. (la pl.) taxă percepută în trecut, la Iași, pe carele cu produse care intrau în oraș, în scopul întreținerii străzilor.
  4. (pop.) suport pe care se clădește claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului.
  5. (reg.) platformă de scânduri înălțată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observație.
  6. (reg.) podiș.


Traduceri

Anagrame

Referințe