rozător
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ro.zə'tor/
Substantiv
Declinarea substantivului rozător | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rozător | rozătoare |
Articulat | rozătorul | rozătoarele |
Genitiv-Dativ | rozătorului | rozătoarelor |
Vocativ | rozătorule | rozătoarelor |
- (zool.) (la pl.) ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin.
Cuvinte apropiate
Vezi și
vedeți și
Traduceri
ordin de mamifere
|
|
Adjectiv
Declinarea adjectivului rozător | ||
Singular | Plural | |
Masculin | rozător | rozători |
Feminin | rozătoare | rozătoare |
Neutru | rozător | rozătoare |
- care roade.
- Animal rozător.
Vezi și
Traduceri
care roade
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online