scânteiuță
Etimologie
Pronunție
- AFI: /skɨn.te'ju.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului scânteiuță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | scânteiuță | scânteiuțe |
Articulat | scânteiuța | scânteiuțele |
Genitiv-Dativ | scânteiuței | scânteiuțelor |
Vocativ | scânteiuță | scânteiuțelor |
- scânteioară.
- (bot.) (Anagallis arvensis; Symphyotrichum novi-belgii) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară, ochișor.
- (bot.) (Gagea arvensis sau villosa) plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene.
- (bot.; la pl.) brumărea.
Sinonime
- 1: scânteioară
- 2: (bot.) (reg.) cătare, pocroavă, sălcioară, săpunele (pl.), steluță, vinețele (pl.), salbă-moale
- 3: (bot.) (reg.) brumărea, ceapa-ciorii
- 4: (bot.) brumărea
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
scânteioară
|
plantă; floare (Anagallis arvensis)
|
|
plantă; floare (Symphyotrichum novi-belgii)
|
|
plantă; floare (Gagea arvensis sau villosa)
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online