sirenă
Etimologie
Din franceză sirène < latină siren, -enis. Confer italiană sirena.
Pronunție
- AFI: /si're.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sirenă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sirenă | sirene |
| Articulat | sirena | sirenele |
| Genitiv-Dativ | sirenei | sirenelor |
| Vocativ | sireno | sirenelor |
- aparat (acționat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate și cu care se dau semnale în fabrici, în navigație etc.
- sunetul emis de un astfel de aparat.
- aparat format dintr-un disc prevăzut cu mai multe găuri, prin care trece un curent de aer și care servește la determinarea înălțimii unui sunet prin comparare cu alte sunete.
Traduceri
aparat care emite sunete puternice, utilizat pentru semnalizări
 |
 |
Substantiv
- (în mitologia greacă) ființă fabuloasă, cu aspect de femeie, cu picioare și aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de pește, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea.
- (fig.) femeie seducătoare.
Traduceri
ființă fabuloasă, jumătate femeie și jumătate pește
|
|