violă
Vezi și : viola, Viola, víóla, violà |
Etimologie
Din italiană viola. Confer franceză viole.
Pronunție
- AFI: /viˈo.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului violă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | violă | viole |
Articulat | viola | violele |
Genitiv-Dativ | violei | violelor |
Vocativ | violă, violo | violelor |
- (muz.) instrument muzical cu coarde, asemănător cu vioara, față de aceasta este mai mare și are sunete mai grave, fiind acordat cu o cvintă mai jos.
Sinonime
- (muz.) alto
Cuvinte compuse
Paronime
Vezi și
Traduceri
instrument muzical
|
|
Etimologie
Din latină viola.
Substantiv
Declinarea substantivului violă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | violă | viole |
Articulat | viola | violele |
Genitiv-Dativ | violei | violelor |
Vocativ | violă, violo | violelor |
- (bot.) (Viola odorata și Viola alpina) plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate câte una pe o codiță.
Sinonime
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Etimologie
Din viola.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru viola.