împărți

Vezi și : împarți

română

Etimologie

Din latină impartire.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pərˈʦi/

Verb

Conjugarea verbului (se) împărți
Infinitiv	a (se) împărți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împart
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împartă
Participiu	împărțit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide.

   Împart bucata în trei.

   A împărți o frază în propoziții.

2. (v.tranz.) (rar) a clasifica.
3. (v.tranz.) (aritm.) a efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire.
4. (v.tranz.) a da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui.

   A împărți averea.

5. (v.refl.) a se răspândi, a se împrăștia.
6. (v.tranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. "cu") a împărtăși ceva cu cineva.

Sinonime

• 1: descompune, despărți, divide, diviza, fracționa, fragmenta, îmbucătăți, scinda, secționa, separa, tăia
• 2: clasifica
• 3: diviza, fragmenta, segmenta
• 4: atribui, distribui
• 5: răspândi, împrăștia
• 6: împărtăși

Antonime

• înmulți

Cuvinte derivate

• împărțeală
• împărțire
• împărțit
• împărțitor
• reîmpărți
• reîmpărțire
• reîmpărțit

Cuvinte apropiate

• parte

Paronime

• despărți

Expresii

• A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva)

Traduceri

a (se) separa în părți

catalană: dividir (català), partir (català) cehă: dělit (čeština) coreeană: 나누다 (한국어) (nanuda) daneză: dele (dansk) ebraică: לחלק (עברית) (lekhaleq), לפצל (עברית) (lefatzel) engleză: impart (English), part (English), deal (English) esperanto: dividi (Esperanto) estoniană: jagama (eesti) finlandeză: jakaa (suomi) franceză: diviser (français), séparer (français), partager (français) germană: dividieren (Deutsch), teilen (Deutsch), aufteilen (Deutsch) greacă: μοιράζω (Ελληνικά) (moirázo) interlingua: departir (interlingua)

italiană: dividere (italiano) japoneză: 分割 (日本語) latină: dividere (Latina) maghiară: oszt (magyar) neerlandeză: delen (Nederlands), verdelen (Nederlands) norvegiană: dele (norsk) papamiento: dividí (Papiamentu) poloneză: dzielić (polski) portugheză: partir (português), dividir (português) spaniolă: dividir (español), partir (español) suedeză: dela (svenska), fördela (svenska) turcă: ayırmak (Türkçe)

Etimologie

Din împărți.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împărți.

Referințe

• DEX online