adia
Etimologie
Din latină ădŏlĕre („a transforma în aburi, a evapora”), prin intermediul unei forme vulgare *ădŏliāre; confer ădolĕscĕre („a transforma în vapori” sau „a degaja, a emana”).
Reducerea *aduia > adia pare dificilă (motiv pentru care Rosetti, I, 159 respinge acest etimon); însă confer baiur > baier. Pentru sensul 3, confer franceză flatter, din latină flare. Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a), dar considerat ca derivarea vulgară de la adūlāre („a adula”), ceea ce presupune că sensul 3 este cel primitiv (confer împotriva acestei păreri Graur, BL, V, 86). Este puțin probabilă ipoteza lui Candrea, Conv. lit., XXXIX, 119 (confer Candrea-Dens., 817; Pascu, I, 102), dintr-un latină *adiliāre, de la ilia.
Pronunție
- AFI: /a.di'a/
Verb
| Conjugarea verbului adia | |
| Infinitiv | a adia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
adie |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să adie |
| Participiu | adiat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre vânt) a sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare.
- Vântul adie.
- (v.intranz.) (fig.) a cânta cu glas stins.
- (v.tranz.) (reg.) a mângâia, a atinge ușor.
- (v.intranz.) (reg.) a clătina, a mișca ușor.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a sufla ușor