bandaj

română

Etimologie

Din franceză bandage.

Pronunție

• AFI: /ban'daʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului bandaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bandaj	bandaje
Articulat	bandajul	bandajele
Genitiv-Dativ	bandajului	bandajelor
Vocativ	bandajule	bandajelor

1. fâșie de pânză sau tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului.
2. cerc de oțel elastic îmbrăcat în pânză și cu o perniță la capat, care apasă pe locul unei hernii inghinale.
3. fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii și peste care își pun mănușile.
4. îmbrăcăminte inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe obada unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare.
5. îmbrăcaminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc.

Cuvinte derivate

• bandaja

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online