biet

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-nld

română

Etimologie

Origine necunoscută.

Nuanța afectivă puternică este evidentă în întrebuințarea curentă a cuvântului, când este vorba de membrii familiei decedați: bietul tata, bietul frate-meu (confer spaniolă mi pobre padre).

Presupunem că acest caz indică adevărata semnificație a cuvântului, caz în care se poate recunoaște în el latină vĕtus ("vechi"), care s-a întrebuințat de asemenea din epoca clasică desemnînd "strămoșii, cei morți".

În acest caz, bietul Petre a început prin a însemna "răposatul Petre" și apoi, printr-o asociație de idei firească, "bietul Petre" (confer și săracul Petre). Fonetismul lui vĕtus > biet este normal; confer și italiană vieto ("trecut, vechi").

Pronunție

AFI: /bjet/

Adjectiv

Declinarea adjectivului biet
	Singular	Plural
Masculin	biet	bieți
Feminin	biată	biete
Neutru	biet	biete

(N.B. precedă nume de ființe) vrednic de milă, de plâns.
Un biet țăran; bietul de mine!
(despre morți) regretat.
vrednic de dispreț; fără însemnătate, fără valoare.
Un biet funcționar.