catapultă
Etimologie
Din franceză catapulte < latină catapulta.
Pronunție
- AFI: /ka.ta'pul.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului catapultă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | catapultă | catapulte |
Articulat | catapulta | catapultele |
Genitiv-Dativ | catapultei | catapultelor |
Vocativ | catapultă | catapultelor |
- mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în antichitate și la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului.
- dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus.
- dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online