Variante de scriere Vezi și : Umbra, umbra
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
umbră

Etimologie

Din latină umbra.

Pronunție

  • AFI: /ˈum.brə/


Substantiv


Declinarea substantivului
umbră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ umbră umbre
Articulat umbra umbrele
Genitiv-Dativ umbrei umbrelor
Vocativ umbră umbrelor
  1. lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină.
  2. întuneric, întunecime, obscuritate.
  3. nuanță închisă, pată întunecată.
  4. (spec.) parte mai întunecată dintr-o imagine plastică.
  5. (fig.) stare de tristețe, de îngândurare etc. întipărită pe fața cuiva.
  6. (de obicei urmat de o determinare în genitiv) conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafață (mai) luminată.
  7. imagine neclară, nedeslușită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceții etc. sau pentru că este privit printr-un corp puțin transparent).
  8. (în concepțiile mistice și în basme) duhul unui om mort sau ființă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă.
  9. (fig.) ființă foarte slabă (și bolnavă).
  10. (fig.) urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva.
  11. (fig.) părere, aparență, iluzie.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) umbră = a sta (sau a fi, a rămâne etc.) ascuns, retras, deoparte
  • A lăsa (pe cineva) in umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva)
  • Se teme și de umbra lui, = se spune despre un om foarte fricos
  • Face umbră pământului (degeaba), = se spune despre un om incapabil să producă, să realizeze ceva


Traduceri

Anagrame

Referințe