deriva

română

Etimologie

Din franceză dériver < latină derivare.

Pronunție

• AFI: /de.ri'va/

Verb

Conjugarea verbului deriva
Infinitiv	a deriva
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deriv
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să derive
Participiu	derivat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (mai ales la pers. 3) a se trage, a proveni, a rezulta din...
2. (v.intranz.) (lingv.)
   1. (despre limbă, cuvinte și sensul lor) a-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul.
   2. (despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) a se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix.
3. (v.tranz.) a abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal.
4. (v.tranz.) a îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale.
5. (v.tranz.) a ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar.
6. (v.tranz.) (mat.) a calcula derivata unei funcții.
7. (v.intranz.) (despre un vas plutitor) a se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia.

Cuvinte derivate

• derivare
• derivat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online