gaza

Vezi și : gază, gâză

română

Etimologie

Din franceză gazer.

Pronunție

• AFI: /ga'za/

Verb

Conjugarea verbului gaza
Infinitiv	a gaza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gazez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să gazeze
Participiu	gazat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte).
2. a lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide.
3. (lichide) a satura cu gaze.
4. (țesături) a trece peste o flacără pentru a arde |capetele de fibre ieșite la suprafață.
5. (argou) a elimina gaze intestinale în prezența altor persoane.

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

gaz gazare gazat gază gazier gazifer gazifica gazificare gazificat gazificator gaziform gazlift gazo-

gazoanalizator gazoduct gazogen gazogenerator gazolină gazometric gazometrie gazometru gazorniță gazos gazoscop gazotron

Traduceri

a răspândi, a infecta cu gaze toxice

engleză: gas (English) finlandeză: kaasuttaa (suomi) franceză: gazer (français) galiciană: gasear (galego) germană: vergasen (Deutsch) italiană: gassare (italiano)

occitană: gasar (occitan) portugheză: gasear (português) spaniolă: gasear (español) suedeză: gasa (svenska) turcă: gaz vermek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă antică γάζα (gáza) < de origine persană. Confer persană گنج.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului gaza
f.	Singular	Plural
Nominativ	gaza	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. trezorerie
2. comoară, tezaur
3. bogăție, avere, abundență, belșug