Etimologie

Din verbul a ierta.

Pronunție

  • AFI: /jerˈtat/


Substantiv


Declinarea substantivului
iertat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iertat iertate
Articulat iertatul iertatele
Genitiv-Dativ iertatului iertatelor
Vocativ iertatule iertatelor
  1. faptul de a ierta.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
iertat
Singular Plural
Masculin iertat iertați
Feminin iertată iertate
Neutru iertat iertate
  1. (înv.) care a fost eliberat din sclavie.
  2. (p.ext.) care a fost eliberat de ceva.
  3. (spec.; înv.) care a fost scutit de serviciul militar.
  4. care a scăpat de ceva.
  5. care a fost dispensat de o sarcină.
  6. căruia i s-a scăzut o parte din datorie.
  7. care a fost dezlegat de un jurământ, o făgăduială.
  8. care nu mai este urmărit.
  9. căruia i s-a acordat permisiunea de a face ceva.
  10. care poatefacă ceva.
  11. care este predestinatfacă ceva.
  12. care nu a fost pedepsit pentru o vină.
  13. căruia i s-au trecut cu vederea greșelile.
  14. căruia i s-a acordat mântuirea de către divinitate, după ce a greșit și apoi s-a pocăit.
  15. care a fost scuzat.
  16. care s-a împăcat cu cineva într-un moment solemn.
  17. (înv.) care a fost sărutat la despărțire.
  18. (înv.) care și-a luat rămas-bun.
  19. (înv.) care s-a lăsat de ceva.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din ierta.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru ierta.

Anagrame

Referințe