col

Vezi și : COL, Col., col., col-, -col, -col-, còl, cōl, čol, çöl

română

Etimologie

Din franceză col.

Pronunție

• AFI: /kol/

Substantiv

Declinarea substantivului col
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	col	coluri
Articulat	colul	colurile
Genitiv-Dativ	colului	colurilor
Vocativ	colule	colurilor

1. (anat.) parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

asturiană

(asturianu)

Variante

• cono

Etimologie

Compus din con + el.

Pronunție

• AFI: /ˈkol/

Prescurtare

col m., colos pl.

1. forma prescurtată pentru con el; cu -ul

Cuvinte derivate

• cola

Referințe

• Wiktionary

---

dalmată

(dlm)

Etimologie

Din latină populară *cu illu < latină eccum illum. Înrudit cu italiană quello, română acel, franceză veche cil și spaniolă aquel.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

col

1. acel, acea

Referințe

• Wiktionary

---

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză col („guler”) < latină collum („gât”).

Pronunție

• AFI: /kɒl/

Substantiv

col, pl. cols

1. (geogr.) pas, strâmtoare, plai

Sinonime

• (geogr.) mountain pass, pass

Vezi și

• bealach
• saddle

Anagrame

• CLO
• loc., LOC

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină collum („gât”).

Pronunție

• AFI: /kɔl/

Substantiv

col m., cols pl.

1. (despre îmbrăcăminte) guler

   Un col de velours.

2. (înv.) gât
3. (anat.) col

   Le col d'un os.

4. (p.anal.) gât (de sticlă, etc.)

   Le col d'une bouteille, d'un matras, etc.

5. (geogr.) pas, strâmtoare, plai

Sinonime

• 2: (anat.) cou
• 5: (geogr.) (reg.) cormet, hourque

Cuvinte derivate

• colvert
• décolletage
• décolleté
• décolleter
• encolure

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

anabate à col blanc apalis à col noir bécasseau à col roux chenille à col jaune chèvre à col noir chèvre à col noir du Valais chipiu à col noir col asymétrique col barométrique col bateau col bénitier col blanc col bleu col boule col camionneur col cassé col châle col cheminée col chemisier col Claudine col danseuse col de cygne, col-de-cygne col de l'astragale col de la vessie col de l'utérus col de l'utérus col droit col du fémur col dur col en V col fémoral col lavallière col mandarin col Mao col marin col montant col mou col pelle à tarte col officier col rabattu col raide

col roulé col romain col tunisien col utérin col-vert conure à col blanc coracine à col nu cordon-noir à col roux cotinga à col noir couturière à col noir cygne à col noir étourneau à col noir faux col garrulaxe à col roux grue à col noir hausse-col lémurien à col blanc loriquet à col rouge manakin à col blanc manakin à col d'or manakin à col orange merle à col blanc merle à col roux nécrobie à col rouge organiste à col jaune mésange à col blanc monarque à col blanc mulot à col jaune organiste à col jaune perruche à col bleu pétrel à col blanc pigeon à col d’argent pomatorhin à col roux sporophile à col blanc sporophile à col double sporophile à col fauve tamatia à col roux tangara à col d'or timalie à col blanc tortue à col court

Omofone

• colle

Expresii

• se pousser du col

Anagrame

• Loc

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

galeză scoțiană

(Gàidhlig)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

col m., colan pl.

1. incest

Referințe

• Wiktionary

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).

Pronunție

• AFI: /ˈkɔl/

Substantiv

col f., coles pl.

1. (bot.) varză

Sinonime

• (bot.) coella, coia

Cuvinte compuse

• col de Bruxelas

Vezi și

• repolo
• verza

Referințe

• Wiktionary
• Galizionario

---

irlandeză

(Gaeilge)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /kɔl̪ˠ/

Substantiv

col m., colanna pl.

1. interzicere, oprire, prohibiție
2. păcat, desfrâu, destrăbălare
3. violare, încălcare (a unei reguli etc.)
4. aversiune, repulsie
5. incest
6. relație, legătură, raport

Cuvinte derivate

• colscaradh

Cuvinte compuse

• col ceathar
• col ceathrair
• col cúigir
• col gaoil
• col seisir

Referințe

• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Compus din con + il.

Pronunție

• AFI: /ˈkɔl/

Prescurtare

col

1. forma prescurtată pentru con il; cu -ul

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din franceză col („guler”) < latină collum („gât”).

Pronunție

• AFI: /kɔɫ/ (Olanda de nord)
• AFI: /kɔl/ (Flandra, Brabant și Limburg)

Substantiv

Declinarea substantivului col
m.	Singular	Plural
Substantiv	col	cols
Diminutiv	colletje	colletjes

1. (în Belgia, fam.) (despre îmbrăcăminte) guler
2. (în Belgia, fam.) (geogr.) pas, strâmtoare, plai

Sinonime

• 1: kraag
• 2: (geogr.) bergpas, bergengte

Cuvinte derivate

• coltrui

Etimologie

Din franceză colle.

Substantiv

Declinarea substantivului col
f.	Singular	Plural
Substantiv	col	invariabil
Diminutiv	invariabil	invariabil

1. (în Belgia, fam.) adeziv, lipici, clei

Sinonime

• lijm

Referințe

• Wiktionary
• WikiWoordenboek

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).

Pronunție

• AFI: /ˈkol/

Substantiv

col f., coles pl.

1. (bot.) varză

Sinonime

• (bot.) berza, repollo

Cuvinte derivate

• coliflor
• colinabo
• colirrábano

Cuvinte compuse

• col de Bruselas
• col lombarda

Cuvinte apropiate

• brécol

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario