sminti
română
Etimologie
Din slavă (veche) sŭmensti, sŭmenton.
Pronunție
- AFI: /smin'ti/
Verb
| Conjugarea verbului sminti | |
| Infinitiv | a sminti |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
smintesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să smintească |
| Participiu | smintit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni.
- (v.tranz.) (pop.) a induce în eroare; a păcăli, a înșela.
- (v.tranz.) a împiedica pe cineva să facă ceva.
- (v.intranz.) (reg.) a greși.
- (v.tranz.) (pop.) a mișca din loc, a clinti, a deplasa.
- (v.tranz.) a strica; a vătăma.
- (v.tranz.) (fig.) a răstălmăci spusele, cuvintele cuiva.
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online