stint
(English)
Etimologie
Din engleza veche styntan („a toci vârful”), influențat de nordică veche *stynta.
Pronunție
- AFI: /stɪnt/
Substantiv
stint, pl. stints
- fugaci (pasăre)
- perioadă de timp, interval
- He had a stint in jail.
- (spec.) limită, măsură, hotar
- (p.ext.) cantitate, parte, proporție
Sinonime
Verb
Conjugarea verbului to stint | |
Infinitiv | to stint |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
stints |
Trecut simplu | stinted |
Participiu trecut | stinted |
Participiu prezent | stinting |
- (înv.) a înceta, a conteni, a se opri
- (ieșit din uz) a nu mai vorbi despre un subiect
- a face economie la, a economisi, a agonisi, a cruța
- The next party you throw, don't stint on the beer.
- a restrânge, a limita, a reduce
- a atribui o sarcină (cuiva)
- (despre cai) a fecunda, a face să procreeze
Sinonime
Etimologie
Origine necunoscută.
Substantiv
stint, pl. stints
- (ornit.) mai multe specii de păsări (Calidris); fugaci-de-țărm
Vezi și
Etimologie
Confer stent.
Substantiv
- formă eronată pentru stent.