strigă
Vezi și : striga, Striga, strigã, štriga |
Etimologie
Din latină strῑga, din strīx < greacă antică στρίγξ (strínx). Înrudit cu aromână strigã și italiană strega, striga.
Pronunție
- AFI: /ˈstri.gə/
Substantiv
Declinarea substantivului strigă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | strigă | strigi |
Articulat | striga | strigile |
Genitiv-Dativ | strigii | strigilor |
Vocativ | strigo | strigilor |
- (mitol.; în superstiții) ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci etc.
Sinonime
- (mitol.) strigoaică, strigoaie
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
vrăjitoare, spirit rău
Substantiv
Declinarea substantivului strigă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | strigă | strigi |
Articulat | striga | strigile |
Genitiv-Dativ | strigii | strigilor |
Vocativ | strigo | strigilor |
- (ornit.) (Tyto alba) pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roșcată, cu pete brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci.
Sinonime
- (ornit.) (reg.) buhă-cu-cârpă, huhurez-de-casă
Vezi și
Traduceri
pasăre
Substantiv
Declinarea substantivului strigă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | strigă | strigi |
Articulat | striga | strigile |
Genitiv-Dativ | strigii | strigilor |
Vocativ | strigo | strigilor |
- (entom.) (Acherontia atropos) fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt.
Sinonime
- (entom.) cap-de-mort
Vezi și
Traduceri
insectă
Etimologie
Din striga.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru striga.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru striga.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru striga.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru striga.