mană
Vezi și : mana, MANA, Mana, maná, mañá, maña, manā, mână, mâna, mãnã |
Etimologie
Din neogreacă μάννα (mánna) (sec. XVII), în parte prin bulgară мана (mana).
Provine din ebraică מן (mān).
Pronunție
- AFI: /ˈma.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului mană | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mană | invariabil |
Articulat | mana | invariabil |
Genitiv-Dativ | manei | invariabil |
Vocativ | mană | invariabil |
- (bot.) (Lecanora esculenta) lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii, purtate uneori în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie; (p.ext.) pâine făcută din acest lichen.
- (fig.) rod; frupt.
- Mana la vite.
- (fig.) belșug, abundență.
- Mana livezilor.
- (bot.) numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite.
- (met.) rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; (p.ext.) stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după ploaie.
- (bis.) hrană pe care se crede că Dumnezeu o trimitea israeliților, în fiecare dimineață, în deșertul Arabiei.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
lichen comestibil
|
secreție vâscoasă a unor plante
|
nutriment miraculos (căzut din cer) al israeliților în deșerturile Arabiei
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online