vanner
(English)
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ˈvænər/
Substantiv
vanner, pl. vanners
Referințe
(français)
Etimologie
Inevitabil din latină vannāre (confer froma clasică vannere) < din vannō („a vântura”).
Pronunție
- AFI: /va.ne/
Verb
- (agr.) a vântura (grâu), a afâna
- Vanner du blé.
- a zdruncina, a scutura
- (fig.) a scruta, a examina în amănunt
- (fam.) a extenua, a epuiza, a obosi
- (gastr.) a amesteca
se vanner
- (pop.) a se ironiza
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din vanne („ecluză”) + sufixul -er.
Verb
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din vanne („glumă, vorbă spirituală, haz”) + sufixul -er.