închinat
română
Etimologie
Din verbul a închina.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kiˈnat/
Substantiv
| Declinarea substantivului închinat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | închinat | închinaturi |
| Articulat | închinatul | închinaturile |
| Genitiv-Dativ | închinatului | închinaturilor |
| Vocativ | - | - |
- închinare.
- (înv. și rar) adăpostire.
- (înv. și rar) odihnă.
- rugă.
- (concr.) rugăciune.
- adorare.
- (concr.) devotament.
- consacrare.
- (concr.) supunere.
- capitulare.
- subjugare.
- aprobare.
- salutare.
- acceptare.
- ofertă.
- dedicație.
- ofrandă.
- toast.
- (p.ext.) chefuire.
Sinonime
- 1: închinare
Cuvinte apropiate
Paronime
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului închinat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | închinat | închinați |
| Feminin | închinată | închinate |
| Neutru | închinat | închinate |
- (rar) aplecat spre pământ.
- (înv. și rar) adăpostit.
- (înv. și rar) odihnit.
- (înv.) slăvit.
- (cu sens activ; despre oameni) care și-a făcut rugăciunile.
- aplecat înaintea cuiva în semn de devotament.
- (p.ext.) devotat.
- consacrat.
- aplecat cu smerenie în fața cuiva în semn de supunere.
- (p.ext.; despre oameni) supus.
- (despre o țară, o instituție etc.) care și-a pierdut independența.
- care a capitulat.
- care recunoaște suzeranitatea cuiva.
- care acceptă să fie vasal.
- (despre un lucru) predat în semn de supunere.
- (despre oameni) predat ca prizonier.
- (despre oameni) cu capul aplecat în semn de salut.
- (despre paharul cu băutură) ridicat în cinstea cuiva.
- (reg,; fig.; despre oameni) afurisit.
Sinonime
Expresii
- (înv.) Femeie închinată = femeie care a fost la Sfântul mormânt
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din închina.
Verb
- forma de participiu trecut pentru închina.