Variante de scriere Vezi și : pișcă, pisca

Etimologie

Origine îndoielnică. Probabil de la o rădăcină expresivă pičc-.

Înrudit cu latină *piccicare, confer albaneză pitškoń, italiană pizzicare, spaniolă pellizcar. E posibil să fi intervenit o apropiere cu pisc („cioc”), dar acest cuvânt nu ajunge pentru a explica verbul.

Pronunție

  • AFI: /piʃˈka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pișca
Infinitiv a (se) pișca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pișc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) piște
Participiu pișcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă.
  2. a apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le facevibreze.
  3. (v.tranz.) a rupe sau a tăia câte puțin din ceva.
  4. (fam.) a se alege cu ceva.
  5. (fam.) a fura câte puțin, pe nesimțite.
  6. (v.tranz.) (despre insecte) a înțepa, a mușca.
  7. (despre animale și păsări) a apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca.
  8. (v.tranz. și intranz.) (despre vânt, frig etc.) a provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde.
  9. (v.tranz.) (despre brumă, ger etc.) a strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor.
  10. (v.tranz.) (despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) a provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură.
    Mustul pișcă la limbă.
  11. (v.tranz.) (glumeț) a lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; p. ext. a bate.
  12. (fig.) a înțepa cu vorba.
  13. (v.refl.) (reg.; despre lună și lumina ei) a începescadă, să descrească.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Ca (și) cum (sau cât) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc
  • Pișcă de limbă = se spune despre condimente sau băuturi alcoolice care produc o senzație de usturime


Traduceri

Etimologie

Din pișcă.

Pronunție

  • AFI: /ˈpiʃ.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru pișcă.

Referințe