priză

română

Etimologie

Din franceză prise.

Pronunție

• AFI: /'pri.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului priză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	priză	prize
Articulat	priza	prizele
Genitiv-Dativ	prizei	prizelor
Vocativ	priză	prizelor

1. (tehn.) dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o rețea electrică prin intermediul unei fișe de curent; (p.restr.) orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică.
2. deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea.
3. angrenare a două roți dințate într-un mecanism.
4. fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții.
5. (livr.) cantitate mică de tutun care se trage pe nas.
6. doză (mică) de medicament.
7. modul în care este prinsă mingea la handbal, baschet, rugbi etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta.
8. (la judo, lupte etc.) dezechilibrare și proiectare a adversarului.

Cuvinte compuse

• priză aeriană de curent
• priză de pământ
• priză de aterizare, priză de teren
• priză directă

Expresii

• (fam.) A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• prazi

Referințe

• DEX '98 via DEX online