slobod

română

Din bulgară слободeн (sloboden).

Declinarea adjectivului slobod
	Singular	Plural
Masculin	slobod	slobozi
Feminin	slobodă	slobode
Neutru	slobod	slobode

(pop.; în concurență cu liber) (despre oameni) care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și cetățenești: liber.
(despre popoare, state) independent, neatârnat.
(despre orașe) autonom.
(despre oameni) care se găsește în stare de libertate, care nu este închis, întemnițat.
(despre animale) lăsat în libertate.
care nu este supus nici unei constrângeri, nici unei îngrădiri; care are posibilitatea de a acționa în anumite împrejurări după propria sa voință sau dorință, care nu este împiedicat să facă un anumit lucru.
(adverbial) în voie, nestingherit.
(despre oameni și manifestările, cuvintele lor) lipsit de rezervă, de măsură; prea familiar; indecent, licențios.
(despre drumuri) pe care se poate trece fără obstacole; pe care nu sunt impuse restricții.
(despre locuri, scaune) pe care nu l-a ocupat nimeni; gol.
(despre timp) de care se poate dispune, în care ești scutit de obligațiile obișnuite.
(despre lucruri care leagă, fixează, strâng etc.) care permite mișcările, care nu strânge; (p.ext.) larg.

(loc.adv.) (substantivat, f.) Cu sloboda = fără bagaj, fără greutate sau încărcătură.

E slobod = e permis, e îngăduit
A avea mână slobodă = a fi darnic, generos
Cu inima slobodă = liniștit, împăcat
A rămâne pe voia slobodă a cuiva sau a ceva = a fi la dispoziția cuiva sau a ceva
A fi slobod la (sau de) gură = a vorbi prea mult și fără sfială, depășind limitele bunei-cuviințe
A da (cuiva) frâu slobod = a da (cuiva) libertate, a lăsa (pe cineva) în voie, să facă ce dorește

Din slobozi.