tușă
română
Etimologie
Din franceză touche.
Pronunție
- AFI: /'tu.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tușă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tușă | tușe |
| Articulat | tușa | tușele |
| Genitiv-Dativ | tușei | tușelor |
| Vocativ | tușă | tușelor |
- mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules.
- clapă la orgă sau la pian.
- limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă).
- scoatere a mingii dincolo de tușă și repunerea ei în joc.
- lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă.
- felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din (mă)tușă.
Substantiv
| Declinarea substantivului tușă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tușă | tuși |
| Articulat | tușa | tușile |
| Genitiv-Dativ | tușii | tușilor |
| Vocativ | tușă | tușilor |
- (pop. și fam.) mătușă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online