pricolici
Etimologie
Origine necunoscută.
Aparține unei mitologii populare foarte răspândite, confer germană Werwolf, franceză loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvântului trebuie să vedem neogreacă λύϰος (lýkos, „lup”). Prima parte rămâne nesigură; greacă θρίξ (thríz, „păr”) (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός (príkós, „amar, trist”) convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu vârcolac (Tiktin) nu este sigură.
Pronunție
- AFI: /pri.ko'liʧʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ' | pricolici |
| Articulat | pricoliciul | pricolicii |
| Genitiv-Dativ | pricoliciului | pricolicilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (în superstiții) duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale.
- (p. gener.) strigoi.
- (fig.) epitet dat unui copil neastâmpărat.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
duh rău care ia înfățișarea de lup