Variante de scriere Vezi și : proști

română

Etimologie

  1. Din prost.
  2. Din slavă prostiti ("a ierta").

Pronunție

  • AFI: /prosˈti/


Verb


Conjugarea verbului
(se) prosti
Infinitiv a (se) prosti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) prostesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) prostească
Participiu prostit
Conjugare IV

I.

  1. (v.refl.) (despre oameni) a-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi.
    Viața pe care o duce l-a prostit de tot.
  2. (fam.; despre oameni) a avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni.
  3. (v.refl. și tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci.
  4. (despre lucruri) a-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului.
    Marfa asta s-a prostit de tot.
  5. (v.tranz.) (fam.) a induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela.

II.

  1. (v.intranz.) (pop.) a cerși.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe