prosti

Vezi și : proști

română

Conjugarea verbului (se) prosti
Infinitiv	a (se) prosti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) prostesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) prostească
Participiu	prostit
Conjugare	IV

I.

(v.refl.) (despre oameni) a-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi.
Viața pe care o duce l-a prostit de tot.
(fam.; despre oameni) a avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni.
(v.refl. și tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci.
(despre lucruri) a-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului.
Marfa asta s-a prostit de tot.
(v.tranz.) (fam.) a induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela.

II.

I.

1: (se) îndobitoci, (se) tâmpi, (pop.) (se) năuci, (reg.) (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) (se) tonti, idiotiza
4: se degrada
5: înșela

II.

a face să se prostească