Variante de scriere Vezi și : Volta, voltă

Etimologie

Din italiană volta.

Pronunție

  • AFI: /ˈvol.ta/


Substantiv


Declinarea substantivului
volta
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ volta volte
Articulat volta voltele
Genitiv-Dativ voltei voltelor
Vocativ - -
  1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri.
  2. (muz.) indicație, sub acolade drepte, care aratămăsurile finale trebuiefie repetate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta).

Sinonime

Locuțiuni

Traduceri

Etimologie

Din italiană voltare sau franceză volter.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
volta
Infinitiv a volta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
voltez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să volteze
Participiu voltat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (mar.) a executa, a faceexecute o voltă.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Traduceri


Interjecție

volta!

  1. (mar.) comandă pentru a opri virarea.


Traduceri

Etimologie

Din voltă.

Pronunție

  • AFI: /ˈvol.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru voltă.

Referințe

(corsu)

Etimologie

Din latină *volvita sau *volŭta, care provine din volūta < forma feminină al lui volūtus < participiu trecut al lui volvō.

Pronunție


Substantiv

volta f.

  1. oară, dată

Referințe

(English)

Etimologie

Din italiană volta.

Pronunție

  • AFI: /ˈvoʊltə/
  • AFI: /ˈvɒltə/


Substantiv

volta, pl. voltas

  1. (muz.) volta
  2. (dans) volta

Referințe

(italiano)

Etimologie

Din latină *volvita sau *volŭta, care provine din volūta < forma feminină al lui volūtus < participiu trecut al lui volvō.

Alternativ participiul trecut al lui volgere (volto), sau din verbul voltare.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɔlta/


Substantiv

Etimologie

Din voltare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voltare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru voltare.

Referințe

(português)

Etimologie

Din verbul voltar < de origine latină.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɔɫ.tɐ/ (Portugalia)
  • AFI: /ˈvɔw.ta/ (Brazilia)
  • AFI: /ˈvɔw.tɐ/ (Brazilia)


Substantiv

Etimologie

Din voltar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voltar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru voltar.

Referințe