volta
![]() |
Etimologie
Din italiană volta.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului volta | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | volta | volte |
Articulat | volta | voltele |
Genitiv-Dativ | voltei | voltelor |
Vocativ | - | - |
- vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri.
- (muz.) indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta).
Sinonime
- 2: voltă
Locuțiuni
Traduceri
Etimologie
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului volta | |
Infinitiv | a volta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
voltez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să volteze |
Participiu | voltat |
Conjugare | I |
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Interjecție
Etimologie
Din voltă.
Pronunție
Substantiv
- forma de singular articulat pentru voltă.
Referințe
Etimologie
Din verbul voltar < de origine latină.
Pronunție
Substantiv
volta f., voltas pl.
- întoarcere, înapoiere, revenire
- A volta do rei.
- cotitură, cot, curbă
- O barco ficou preso numa volta do riacho.
- întoarcere (în direcția opusă)
- Fiz uma volta com o carro.
- buclă, spiră; (p. ext.) scară spirală
- (fig.) schimbare bruscă a politicii, atitudinii sau principiului
- Não me saí bem nas voltas da vida.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Etimologie
Din voltar.