Variante de scriere Vezi și : Volta, voltă

Etimologie

Din italiană volta.

Pronunție

  • AFI: /ˈvol.ta/


Substantiv


Declinarea substantivului
volta
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ volta volte
Articulat volta voltele
Genitiv-Dativ voltei voltelor
Vocativ - -
  1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri.
  2. (muz.) indicație, sub acolade drepte, care aratămăsurile finale trebuiefie repetate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta).

Sinonime

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din italiană voltare sau franceză volter.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
volta
Infinitiv a volta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
voltez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să volteze
Participiu voltat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (mar.) a executa, a faceexecute o voltă.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri


Interjecție

volta!

  1. (mar.) comandă pentru a opri virarea.


Traduceri

Etimologie

Din voltă.

Pronunție

  • AFI: /ˈvol.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru voltă.

Referințe





(corsu)

Etimologie

Din latină *volvita sau *volŭta, care provine din volūta < forma feminină al lui volūtus < participiu trecut al lui volvō.

Pronunție


Substantiv

volta f.

  1. oară, dată

Referințe





(English)

Etimologie

Din italiană volta.

Pronunție

  • AFI: /ˈvoʊltə/
  • AFI: /ˈvɒltə/


Substantiv

volta, pl. voltas

  1. (muz.) volta
  2. (dans) volta

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină *volvita sau *volŭta, care provine din volūta < forma feminină al lui volūtus < participiu trecut al lui volvō.

Alternativ participiul trecut al lui volgere (volto), sau din verbul voltare.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɔlta/


Substantiv

volta f., volte pl.

  1. oară, dată
    Due volte alla settimana.
  2. rând, tur
  3. (arhit.) boltă, arc, arcadă
  4. (anat.) boltă

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

Etimologie

Din voltare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voltare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru voltare.

Referințe





(português)

Etimologie

Din verbul voltar < de origine latină.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɔɫ.tɐ/ (Portugalia)
  • AFI: /ˈvɔw.ta/ (Brazilia)
  • AFI: /ˈvɔw.tɐ/ (Brazilia)


Substantiv

volta f., voltas pl.

  1. întoarcere, înapoiere, revenire
    A volta do rei.
  2. cotitură, cot, curbă
    O barco ficou preso numa volta do riacho.
  3. întoarcere (în direcția opusă)
    Fiz uma volta com o carro.
  4. buclă, spiră; (p. ext.) scară spirală
  5. (fig.) schimbare bruscă a politicii, atitudinii sau principiului
    Não me saí bem nas voltas da vida.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Etimologie

Din voltar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voltar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru voltar.

Referințe