opritor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /o.pri'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului opritor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | opritor | opritoare |
| Articulat | opritorul | opritoarele |
| Genitiv-Dativ | opritorului | opritoarelor |
| Vocativ | opritorule | opritoarelor |
- ceea ce împiedică, stăvilește ceva.
- curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui.
- nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
- frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică.
- (reg.) stăvilar, zăgaz, dig.
- plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă.
- fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online