reține

1: împiedica , înfrâna , struni , (înv. fig.) hățui
2: aresta
3: abține , -și opri , -și stăpâni , (rar) -și prididi , (fig.) -și înghiți
4: opri , păstra
5: rezerva
6: păstra

Vezi și : retină

română

Din prefixul re- + ține (după franceză retenir).

Conjugarea verbului (se) reține
Infinitiv	a (se) reține
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) rețin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) rețină
Participiu	reținut
Conjugare	III

(v.tranz.) a ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri.
Te rog să-i mai reții, sunt prea zburdalnici.
a închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține.
A-și reține lacrimile.
a opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.
Rețineți restul!
a rezerva un bilet, un loc în tren, la teatru etc.
a nu înapoia, a nu restitui; a păstra.
Solul reține umiditatea.
a ține minte, a-și aminti; a nu uita

a ține în loc, a împiedica de la ceva