demon

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: format substantiv-nld

Vezi și : démon

Un demon

română

Variante

• (reg.) dimon

Etimologie

Din greacă δαίμονας (daímonas). Confer latină daemon, franceză démon.

Pronunție

• AFI: /'de.mon/

Substantiv

Declinarea substantivului demon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demon	demoni
Articulat	demonul	demonii
Genitiv-Dativ	demonului	demonilor
Vocativ	'	'

1. (în credințe politeiste din antichitate) ființă divină (bună sau rea).
2. (în creștinism) ființă imaginară considerată ca simbol al răului și ca dușman al lui Dumnezeu și al omenirii.
3. (fig.) ființă cu apucături rele.
4. (pop.) persoană (mai ales copil) vioaie și sprintenă.
5. (în creațiile romanticilor) personificare a revoltei, a eroismului și uneori a frumuseții fizice.
6. (în gândirea mitică și în poezie) geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc.

Sinonime

• 1: spirit, duh
• 2: diavol, drac, satană
• 3: satană

Antonime

• înger, sfânt

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

demoniac demonic demonicesc demonie demonism demoniza demonizare demonizat demono-

demonofobie demonograf demonografie demonolatrie demonolatru demonolog demonologic demonologie demonomanie

Cuvinte apropiate

cuvinte corelate

balaur dragon iad incubus infern înger diavol drac moroi

paradis pricolici rai satană strigoi succubus vampir vârcolac

Traduceri

ființă divină (bună sau rea)

albaneză: djall (shqip) m. arabă: جني (العربية) (dschinni) armeană: դև (հայերեն) (dev) asturiană: demoniu (asturianu) m. bulgară: демон (български) (demon) catalană: dimoni (català), diable (català) cehă: démon (čeština) m. chineză: 邪魔 (中文) (xiémó) coreeană: 데몬 (한국어), 악귀 (한국어) croată: demon (hrvatski) m. daneză: dæmon (dansk) c. ebraică: שד (עברית) engleză: demon (English) esperanto: demono (Esperanto) estoniană: deemon (eesti) finlandeză: demoni (suomi), daimoni (suomi) franceză: démon (français) m. friziană: koarthakke (Frysk) galeză: cythraul (Cymraeg) germană: Dämon (Deutsch) m. greacă: δαίμονας (Ελληνικά) (daímonas) m., δαιμόνιο (Ελληνικά) (daimónio) n. indoneziană: siluman (Bahasa Indonesia) irlandeză: deamhan (Gaeilge) m. italiană: demone (italiano) m., demonio (italiano) m.

japoneză: 悪魔 (日本語) (akuma), 鬼 (日本語) (oni) latină: daemon (Latina) m. letonă: dēmons (latviešu) lituaniană: demonas (lietuvių) macedoneană: демон (македонски) (demon) m. maghiară: démon (magyar) neerlandeză: demon (Nederlands), demoon (Nederlands) norvegiană: demon (norsk) m. occitană: demoni (occitan) persană: دیو (فارسی) poloneză: demon (polski) m. portugheză: demónio (português) m., demônio (português) m. rusă: бес (русский) (b'es) m., демон (русский) (d'émon) m., чёрт (русский) (čort) m. scoțiană: deamhan (Scots) m. siciliană: dimoniu (sicilianu) m. slovacă: démon (slovenčina) m. slovenă: demon (slovenščina) m. spaniolă: demonio (español) m. suedeză: demon (svenska) c. swahili: pepo (Kiswahili) turcă: demon (Türkçe) ucraineană: демон (українська) (demon) m. vietnameză: quỷ (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online

---

croată

(hrvatski)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon m.

1. demon

---

engleză

(English)

Variante

• daemon, dæmon

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn, "divinitate, zeu").

Pronunție

• AFI: /ˈdimən/
• AFI: /ˈdiː.mən/

Substantiv

demon, pl. demons

1. demon

   Of the Demon who standeth or walketh always with me at my left hand, I asked: "Hast thou seen Beauty?" - (Clark Ashton Smith, The Demon, the Angel, and Beauty, 1922)

2. defect, meteahnă

   The demon of stupidity haunts me whenever I open my mouth.

Cuvinte derivate

• demonic
• demonize
• demoness
• demonology

Cuvinte apropiate

• angel
• devil

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon m.

1. demon

Sinonime

• demoon

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon m.

1. demon

---

poloneză

(polski)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

• AFI: /ˈdɛ̃mɔ̃n/

Substantiv

demon m., demony pl.

1. demon

   Wszyscy uznali, że został opętany przez demony.

Cuvinte derivate

• demonologia, demonizm
• demonizować
• demoniczny
• demonicznie

Locuțiuni

• demon zagłady
• opętany przez demona

---

slovenă

(slovenščina)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon m.

1. demon

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului demon
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	demon	demonen	demoner	demonerna
Genitiv	demons	demonens	demoners	demonernas

1. demon

   Där dväljs en underbar demon i trädens dunkla rum. - (Erik Axel Karlfeldt, Häxorna, 1906)

Cuvinte derivate

• demonisera
• demonisering
• demonisk

Cuvinte apropiate

• djävul

---

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon, pl. demonlar

1. demon

Sinonime

• cin, iblis

Cuvinte derivate

• demonoloji